Stirile din
Cauta in Buletin de Ilfov
Curs Valutar BNR (din data de 13-08-2020)
EUR 4.8344 RON
USD 4.0836 RON
GBP 5.3431 RON
CHF 4.4894 RON
XDR 5.7606 RON
XAU 253.512 RON
Abonati-va la Newsletter
Pentru a va abona la newsletter introduceti adresa dvs. de e-mail si localitatea despre care doriti sa primiti noutatile.
Abonare Dezbonare
Regele, gîndurile mele și liniștea
Stire publicata in

Au trecut suficiente zile de la discursul Regelui Mihai I în Parlament, la 25 octombrie. Am avut, așadar, răgazul să citesc mai toate reacțiile, comentariile și opiniile. Așa cum mă așteptam, am găsit tot ce se putea găsi: de la "istoric"œ, "memorabil"œ, "generațiile viitoare își vor aminti cu emoție"œ, pînă la "nimic deosebit"œ, "moft"œ, "irelevant"œ, "degeaba"œ, trecînd prin "manipulare"œ, "plan"œ, "complot"œ și, firesc, multă, foarte multă politică. Tonurile folosite au fost, de asemenea, de o imensă varietate "“ și elegie și furie, și lehamite și entuziasm, și analiză rece ("de text"œ) și bășcălie. Și tabloul psihologiilor a fost complet: extaz la unii și nervi la alții, superioritate contrariată, pe ici, și mîndrie robustă, de plebeu cu mîneci suflecate, pe colo, respect bisericos într-o tabără, ochi exasperați în tavan la cealaltă. În fine, trecerea Regelui prin Parlament a întrebuințat serios toate resursele de talent, inteligență și, vai!, morală a stelelor jurnalismului românesc și, chiar dacă apariția Majestății Sale la tribună nu o fi fost foarte spectaculoasă, rîndurile revărsate asupra nației de tagma editorialiștilor și analiștilor TV au fost copleșitoare. Ca să zic așa, concluzia generală a lecturii presei este că am trăit din plin evenimentul. Și bine am făcut!

A existat o singură idee care a părut că face consens: cei care nu au fost acolo, deși ar fi trebuit să fie, au fost beșteliți de toată lumea pentru absența lor.

Abia într-un cîmp atît de vast al relatărilor, adaug și eu mărturisirea mea, nu pentru a lămuri, ci pentru a contribui. E util, cred, să spun și eu, ca unul care a fost de față, ce am văzut și ce am gîndit în minutele acelei ședințe solemne. Că se vor enerva unii, sînt sigur. Că se vor amuza alții, poate. Că vor fi și dintre cei care vor cădea pe gînduri, sper.

Iată cam la ce mă gîndeam în acea zi, cînd toată lumea vorbea despre revenirea Regelui în Parlament după 64 de ani. Ultima dată, Regele a vorbit la deschiderea Adunării Deputaților pe 1 decembrie 1946. Scuzați clișeul care cheamă amintiri amare: impresionant arc peste timp! Mă miram, însă, că nimeni nu părea interesat de ceea ce a spus Regele în acel discurs, acum 64 de ani. Discret, au fost cîteva ziare care l-au republicat. Eu l-am citit cu o seară înaintea ședinței festive și m-a tulburat. Nu cred că Regele nu știa care este relația dintre poporul său și armata sovietică pe data de 1 decembrie 1946. Și totuși, a mulțumit acestei armate pentru binele pe care l-a făcut poporului său. Știu, așa a fost istoria! Știu, nu avea ce face! Știu, deși mulțumea glorioasei armate sovietice pentru eliberarea poporului român pe data de 1 decembrie 1946, Regele rezista eroic! Mă rog, rezista mulțumind. Dar, rezista. Pot înțelege asta? Știu bine că nimeni nu poate cere cuiva să fie erou. E o aberație! Dar, să ceri unui președinte să fie președinte, ai dreptul. La fel, ai dreptul să strigi în gura mare cînd președintele țării tale nu ți se mai pare că se ridică la standardul pe care tu, cetățean, i-l ceri. Fără îndoială! Ai și dreptul să spui că un Rege nu se ridică la standardul regalității din sufletul tău? Sigur că nu am nici un drept să-i pretind Regelui Mihai I să se fi comportat altfel în împrejurări istorice presante și cu totul excepționale. Nu cred că România ar fi scăpat de comunism dacă Regele se comporta altfel în anii 1945-1947, dar cred că România ar fi trecut altfel prin comunism. Știu, doar, că există o mare probabilitate ca eu, împreună cu poporul meu, să fi fost un pic altfel astăzi dacă Regele ultim al libertății noastre, Regele de dinainte de infern, ar fi fost un erou, și nu un refugiat taciturn.

Așezat în banca mea, în ultimul rînd al fotoliilor rezervate deputaților, în acea zi de 25 octombrie, pe lîngă toate aceste gînduri, retrăiam cu intensitate scăzută și trauma pe care mi-a provocat-o scena Rege-Adrian Năstase-revista VIP, din anul 2003. Pe de altă parte, mă gîndeam la mama mea, care ar fi lăcrimat de emoție să-l vadă pe Rege vorbind cum a vorbit în Parlament și pe mine stînd acolo, ascultîndu-l, dar s-a grăbit să plece cu doar trei luni înainte și n-a mai apucat. Mă gîndeam și la bunica mea, care nu știa prea multă politică, dar mi-a spus, în 1990, că ei i se pare normal să se întoarcă Regele Mihai pe tron pentru că dispariția comunismului nu poate duce la altceva decît la reinstaurarea monarhiei, de vreme ce apariția comunismului a dus la dispariția monarhiei, și încheia silogismul acesta, care mă uimește și azi, prin concluzia imediată și apăsată: în România, cîtă vreme nu e monarhie, e comunism.

Ceea ce m-a impresionat, însă, foarte puternic în Parlament, în acea zi, a fost liniștea. Pentru cei care nu știu, precizez că ședințele de plen se desfășoară, întotdeauna, într-o atmosferă zgomotoasă, fie de chermeză, fie de război. Niciodată de cînd sînt în Parlament nu i-am văzut pe absolut toți colegii stînd la locurile lor și ascultînd, liniștiți, un discurs. Tot timpul parlamentarii se mișcă prin sală, intră și ies, vorbesc la telefon, moțăie, citesc ziare, tastează computere, conversează între ei. Cînd treaba se încinge, vociferează. Uneori, bat cu palmele în pupitre. Huiduie copios și chiar fluieră dacă devin nervoși. O spun cu tristețe: înjură birjărește adesea și nu vreți să știți ce se poate urla din sală cînd apar la tribună cîteva dintre vedetele feminine ale legislativului nostru. Nu ați vrea să vă lăsați copii de vîrsta școlii pe acolo. Comportamentul acesta "“ care e continuu! "“ a fost suspendat pentru o dată. Cînd a vorbit Regele, toți acești oameni "“ cu educația lor, cu nervii lor, cu temperamentul lor "“ au tăcut smirnă. Toți! Omul acesta de 90 de ani, cu aerul lui ușor autist, cu vocea sa plăpîndă și fizicul său fragil, a redus la tăcere o masivă colectivitate temperamentală, neîmblînzită. Acesta a fost primul moment din primul meu mandat de deputat cînd am putut vedea limpede cum bunul-simț învinge mitocănia. Cum de au fost capabili colegii mei violenți în limbaj și brutali în abordări de atîta liniște înfiorată, nu-mi pot explica. Și mă minunez și acum"¦Â 

Publicat la 11-11-2011 19:45, Sursa www.dilemaveche.ro