Dobrogea este cunoscută ca zona cu cea mai mare densitate de etnii și nu numai, aceștia sărbătorind la fel, românește, ziua de 1 decembrie. Legați de dragostea față de tradițiile și plaiurile românești, un lipovean și un roman de culoare născut în Guineea serbează mereu cu drag ziua națională

La cei 46 de ani ai lui, cercetătorul științific în probleme de etnografie, Valeriu Leonov, angajat al Institutului de Cercetări EcoMuzeale Tulcea este un recunoscut maestru în confecționarea instrumentelor de suflat tradiționale. Inginerul Leonov a fost încadrat  "coordonator de programe pentru tineret"œ la Fundația pentru Tineret, Tulcea. Degajat de grija veniturilor, Valeriu Leonov s-a lansat cu pasiune în dezvoltarea unor programe cultural educative, ecologice, acțiuni organizate în colaborare cu școlile, Administrația Taberelor Școlare, Clubul Elevilor, ROMSILVA, Rezervația Biosferei."Ca reprezentant al Fundației participam la organizarea unor spectacole de marcă precum Nufărul Alb, Egyssus, spectacole date de Baladele Deltei. De acolo m-am căpătuit cu o nouă iubire, muzica populară".

Foto: Valeriu Leonov

Instrumentele lui au ajuns în toată Europa

După un prim caval, meșterit din bambus de pescuit, au urmat alte instrumente de suflat, cioplite din lemn de prun, cireș, cais sau soc. Nu i-a fost greu să atragă în afacerea asta și câțiva strungari, și lucrurile au mers o vreme foarte bine. Între timp a experimentat un fel de cimpoi a cărui cutie de rezonanță este confecționată din tâlv (cătrună). Basarabenii, de la care a copiat primul model, îi spun iorgofon, după numele meșterului popular local, Iorga Liubomir. Mare parte din instrumentele făurite de inginerul Valentin Leonov au ajuns în Anglia, Franța, Norvegia, Germania sau Italia.  Acum Valentin este cercetător științific la Muzeul de Etnografie din Tulcea. Își folosește experiența artistică și meșteșugărească pentru a scrie studii despre ultimii făuritori de instrumente muzicale populare, păstoritul și obiceiurile creștine care, spune el, au sfințit izvorul vitalității acestui popor."Ziua Națională este o zi sfântă, iar probabil cea mai fericită sărbătoare a fost atunci când am fost de 1 decembrie la Alba Iulia, având ocazia să călăresc un cal alb, în costum popular"œ povestește Leo.Guinezul care a horit la Siliștea și e fan Frații PetreușIbrahima Keita a devenit român în 1993, deși ar fi putut deveni fără probleme cetățean francez. A venit la studii, și-a întemeiat o familie, a trecut prin necazuri și bucurii, a devenit primul străin șef de secție muzeală din România, este fan Frații Petreuș, iar de ziua națională va mânca felul lui preferat - mămăligă cu brânză și smântână.S-a stabilit definitiv la Tulcea în februarie 1982. Până la cetățenia română a fost drum lung însă. De fapt inițial nici nu și-a pus problema, apoi însă s-a gândit la binele familiei. S-a gândit că altfel va fi privit ca cetățean al României.

Foto: Ibrahima Keita

"Vroiam să aleg, să pot fi ales, să am drepturi ca și ceilalți. Ca străin complicam ecuația familiei, deși eram atașat și asimilat, nu mă consideram străin. În satul soției, Ulmu, lângă Brăila, oamenii mă luau martor la nunțile lor, mă luau cu colindul, preotul îmi zicea Ion. Când mă băgam în discuții mă repezeau că eu sunt străin, ce știu eu, așa că în 1991 am depus actele, dar a durat, m-au analizat, cum de ce"œ spune guineezul acum în vârstă de 62 de ani."Am cunoscut mulți români care fac bine"œDespre români spune că nu are o părere generală, că nu poate judeca un popor prin indivizii pe care i-ai cunoscut."Eu am avut noroc de oameni buni. În 1993 am avut un accident cerebral, eram acasă, pe la patru noaptea. A fost un coșmar, soția țipa, au intervenit vecinii care m-au ajutat, am ajuns la Spital și am scăpat cu viață. Nu o să uit niciodată solidaritatea oamenilor, puteau să mă lase să mor, eram un străin, și de culoare pe deasupra. Din fericire am cunoscut mulți români care fac bine, aceștia predomină, oamenii încă își iubesc aproapele"œ.