Stirile din
Cauta in Buletin de Ilfov
Curs Valutar BNR (din data de 26-11-2021)
EUR 4.9491 RON
USD 4.3869 RON
GBP 5.8407 RON
CHF 4.7398 RON
XDR 6.1277 RON
XAU 255.125 RON
Abonati-va la Newsletter
Pentru a va abona la newsletter introduceti adresa dvs. de e-mail si localitatea despre care doriti sa primiti noutatile.
Abonare Dezbonare
Două zile naționale? De ce nu?
Stire publicata in

Multe discuții s-au mai purtat și se vor mai purta pe marginea zilei de 1 Decembrie, aleasă drept sărbătoare națională de prima adunare legislativă a țării de după căderea comunismului, în 1990.

Adeseori s-a lansat public întrebarea dacă românii chiar se bucură în această zi, de obicei friguroasă, prea puțin poitrivită serbărilor populare. Dar nu cumva o anumită apatie românească de 1 Decembrie este explicabilă tocmai prin faptul că această sărbătoare nu este întregită de o alta, a luminii și a deschiderii?

Dacă 1 Decembrie simbolizează atingerea unui ideal național, atunci 10 Mai reprezintă începutul, de asemenea, simbolic, al modernizării țării după modelul european. Aducerea unui principe de neam german, sistemul monarhic constituțional, apoi Independența și proclamarea regatului au fost pași esențiali care au apropiat "România cea mică" de Europa timpului ei.

De la sosirea Principelui Carol pe pământul nostru și până în pragul primului război mondial, țara făcuse progrese uimitoare și ajunsese pe deplin racordată la Europa vremii. Fără aceste progrese, fără ieșirea țării din adormirea de tip oriental și fără procesul de occidentalizare, cu greu ne-am fi putut imagina "România cea mare" de la 1 Decembrie. În fond, România de la 1 Decembrie a fost nu doar o încununare a unui proiect național, ci în aceeași măsură și un proiect civic. Nici nu ar fi fost posibil altfel, din moment ce, după Marea Unire, 30 la sută dintre cetățenii statului nu erau de naționalitate română.

Că acest proiect civic a fost sau nu îndeplinit, aceasta este o discuție cu mult mai amplă, putându-se aduce argumente pro sau contra. Se poate vorbi foarte bine de caracterul cosmopolit al societății românești interbelice, dar la fel de bine se pot aduce în discuție avântul mișcării legionare ori prăbușirea democrației din 1938. Rămâne însă un lucru cert: la noi, idealul național și europenizarea au mers mână în mână.

De aceea este greu de explicat de ce avem o dată în calendar care celebrează atingerea idealului național dar niciuna care să marcheze europenizarea României. Iar aceasta dă naștere unor realități stânjenitoare.

Oricum am privi lucrurile, este greu să pretindem, de exemplu, celei mai importante minorități a României, cea maghiară, să facă petrecere de 1 Decembrie. Să trateze această zi cu reținere și respect, da. Dar să se bucure ar fi prea mult. La fel cum nici românii din Transilvania nu au de ce să sărbătorească ziua de 15 martie, dar au datoria de a păstra decența în această zi importantă pentru comunitatea maghiară.

O zi a modernizării României pe calea europeană ar fi însă un motiv de bucurie pentru toți, fiindcă tocmai aceasta le garantează tuturor drepturile și promite fiecărei comunități, mare sau mică, libertate și prosperitate. Dacă România ca proiect național îi poate ține deoparte pe unii dintre cetățeni, România europeană, ca proiect civic, este un ideal al tuturor.

Să privim dincolo de Prut și să observăm cât de natural se împletesc cele două obiective, cel al emancipării naționale și cel european. Până la urmă, dacă Republica Moldova va reuși în încercarea ei temerară de a adera la Uniunea Europeană, atunci și marele nostru ideal național se va desăvârși. Dar nu sub forma unui proiect de secol XIX, al statului național, ci sub forma proiectului european de secol XXI: un mare spațiu al păcii și libertății, un jucător de prim rang în lumea globalizată.

Și mai este ceva: 1 Decembrie este o zi de iarnă, o zi în care românii, adăpostiți în casele lor, sunt tentați a privi spre interior. Este mai degrabă o zi a penumbrei și a izolării. 10 Mai ar fi exact invers. O zi solară, a bunei dispoziții, a defilării voioase, a ieșitului la iarbă verde cu grătar și vin pelin. O zi în care oamenii se pot vedea la față, se pot întâlni și pot privi senini spre lume.

Dar două zile naționale nu e prea mult? Nu. Nu am fi singurii în această situație. Vecinii unguri au chiar trei, polonezii două, slovacii au și ei două, asta ca să nu mai dăm și exemple din țări mai îndepărtate. Important este să știm ce sărbătorim. Iar o zi care să simbolizeze europenizarea României nu ar avea de ce să strice națiunii, ba îi va fi de mare folos.

Ovidiu Nahoi este senior editor la "Adevărul"

Publicat la 01-12-2011 01:45, Sursa www.adevarul.ro