La 30 de ani, Iulian traversează în fiecare zi Bucureștiul de la un capăt la celălalt, pe o bicicletă pliabilă, ca să ajute cât mai mulți oameni. Prin proiectele în care este implicat strânge bani pentru copiii bolnavi.

Este 7 decembrie, dar Iulian Văcărean, un tip de 30 de ani, brunet, cu părul cârlionțat și ochi albaștri, a cumpărat deja bradul de Crăciun. Urcă treptele una câte una și când deschide ușa, pe holul prelung, luminat de neoane, intră miros proaspăt de rășină și o briză cu aer rece, care taie din căldura stătută, îmbibată de mirosuri acide. "Cine vine cu mine să-l împodobim?", spune Iulian pe un ton jucăuș, târâind după el brăduțul. Din camere încep să-și facă apariția copilași, care pășesc întâi timid și apoi cu din ce în ce mai multă încredere. În câteva minute, pe hol este agitație generală: se cară îngerași din lemn, globulețe, bomboane colorate, toți se învârt în jurul bradului sau doar au început să se bucure mai mult de când a sosit. Se plimbă cu targa pentru medicamente - transformată în mașină de curse, dau paginile la cărțile de povești aduse de Iulian și prietenii lui - Florentina Ciocănea, de la Art&Events Management, cu care colaborează frecvent, designerul Wilhelmina Arz, Alin Gălățescu -sau privesc cu ochii mari toată agitația asta, ținându-și de mână părinții. Era o seară ca oricare alta la etajul 5 al Spitalului Marie Curie, secția oncopediatrie, dar brăduțul și toți oamenii ăștia mari care au venit să petreacă timp aici au făcut-o specială. "Eu nu pot să trăiesc fără oameni"Nu e prima dată când Iulian Văcărean vine la copiii bolnavi de la Marie Curie. De câțiva ani face asta, și nu doar în preajma Crăciunului. Le citește povești, se joacă cu ei, aduce și alți prieteni care fac asta, le vorbește oamenilor din jurul lui și le spune că și ei pot să facă la fel. Fapte bune. Acesta nu este un episod izolat din viața lui Iulian. Nu. Așa trăiește el, asta e filozofia lui de viață. Poate părea o poveste tocmai potrivită pentru un ziar în preajma Sărbătorilor, nu-i așa? Un tânăr care face lucruri frumoase pentru cei din jur și trăiește pentru asta. Ei bine, povestea lui nu e cosmetizată, povestea lui este reală. Acest om există. Are o bicicletă pliabilă Brompton, cu care bate zilnic marile bulevarde ale Bucureștiului și se furișează pe străduțele lăturalnice, vorbește nonstop la telefon cu zeci de oameni, mereu se întâlnește cu cineva sau se duce spre o întâlnire. "Eu nu pot să trăiesc fără oameni. Așa sunt eu", a spus Iulian. De el se leagă evenimente și proiecte întâmplate în București ca Home Mătăsari, BikeWalk, Lecturi urbane, Pași către viață și toate ajută oameni sau aduc oameni împreună. Anul trecut a pus bazele unei organizații non-guvernamentale, Beneva, cu scopul declarat de a "înfrumuseța societatea prin soluții culturale, educaționale și proiecte umanitare". Despre Iulian au început să se afle mai multe lucruri în ultimul timp: a devenit mai vizibil după ce a apărut într-un reportaj de televiziune și a fost prezentat drept tipul care vinde limonadă la colț de stradă și care donează banii strânși din asta Secției de Oncopediatrie de la spitalul Marie Curie din București.

BikeWalk, un concept marca Iulian Văcărean și Ariel Constantinof, care promovează mersul pe bicicletă în oraș

Mărci înregistrate"Limonada lui Iulian"  s-a vândut prima dată la Street Delivery în 2009, cu 7 lei paharul; după trei zile s-au strâns 2.400 de euro, bani pe care Iulian și prietenii cu care a lucrat la acest proiect i-au donat spitalului Marie Curie, pentru o cameră sterilă necesară copiilor bolnavi de cancer. Costurile totale necesare erau de 20.000 de euro, dar tinerii au contribuit cu partea lor la suma asta. Au continuat să vândă limonadă și la festivaluri de publicitate, la alte evenimente precum ONGFest sau Zilele Bucureștiului și suma a crescut și a ajuns la 7.000 de euro. Au făcut asta la fiecare dintre edițiile Street Delivery și la alte evenimente pe care le-au organizat în ultimii ani.  Când m-am întâlnit cu el tocmai primise un telefon de la reprezentanții unei bănci din România, care i-au propus să vină la sediul lor și să pregătească limonadă, pentru că angajații vor să doneze bani pentru aceeași cauză a copiilor bolnavi. Au văzut reportajul și au rămas impresionați, au vrut să contribuie și ei, să urmeze exemplul. Un alt proiect de-al lui care a mobilizat sute de oameni este BikeWalk, o plimbare semi-spontană pe biciclete, ce încurajează mersul cu bicicleta ca o alternativă ecologică și relaxantă, sănătoasă și civilizată de deplasare. Mulți dintre prietenii lui Iulian merg prin București cu bicicleta: Ariel Constantinof, cofondator al Asociației Beneva și partener în majoritatea proiectelor dezvoltate de Iulian, circulă cu o semicursieră. În cele două case închiriate pentru proiectul Home se află cel puțin una, la câte un etaj sau în curte, aparținând celor care o locuiesc. Conceptul Home, gândit de Iulian, este următorul: se iau case vechi din București, situate în zone rău famate, precum Mătăsari sau zona Halei Matache, se renovează și se tranformă în mini-cămine studențești. Studenții locuiesc acolo și, la parter sau în camere special amenajate, au loc zeci de evenimente organizate de ei, expoziții, piese de teatru, târguri, tot ce are legătură cu pasiunile lor, cu creativitatea și visele lor. Ideea din spate, spune Iulian, este ca zona aceea să-și schimbe aerul, înfățișarea, imaginea negativă, prin lucrurile frumoase care se întâmplă acolo. În vara acestui an s-a întâmplat Festivalul Urban Home Mătăsari: prezentări de modă, târg de artizanat, reprezentație de balet, expoziție de figurine de lut, concerte și expoziții de fotografie."Ne propunem ca Mătăsari să fie timp de trei zile spațiul în care se desfășoară universul feminin în toate nuanțele sale, pentru a contura tabloul complet al femeii contemporane, dar și un prim pas în schimbarea percepției negative asupra zonei", spunea atunci comunicatul Asociației Beneva, organizatoarea evenimentului. Moștenirea bineluiSunt atât de multe lucruri de spus despre ce face Iulian și le face, angrenând prieteni, vedete, oameni de afaceri, studenți, artiști, încât te întrebi când are timp să se ocupe de toate. Se pare că în decembrie sunt zile întregi când evenimentele pe care asociația lui le organizează se suprapun. L-am întrebat pe Iulian dacă i s-a întâmplat ceva în viață, ceva care să-l facă să privească așa lucrurile. Apoi a povestit cum a crescut, cum a fost educat, și am înțeles. Poartă cu el ceea ce numește "o moștenire a binelui". Bunica și mama lui l-au învățat de mic să fie responsabil și să facă bine: "Bunica, spre exemplu, dacă erau oameni închiși pe nedrept, mergea și vorbea pentru ei, garanta că sunt oameni de treabă și nu merită pedepsiți".

"Limonada lui Iulian"œ nu este doar un pahar de apă cu lămâie: ajută copiii bolnavi

Copilăria și-a petrecut-o la Câmpulung Moldovenesc, în ultima casă a orașului, aflată lângă "țiganii de la barăci", cum spuneau oamenii. "Ei au fost cei mai dragi oameni ai vieții mele. La ei în casă am învățat să merg, cu ei am crescut, cu ei îmi petreceam timpul. Învățătoarea m-a pus responsabil de venirea lor la școală, și dimineața mă trezeam cu o oră mai devreme, treceam pe la casele lor ca să-i trezesc și apoi mai făceam o tură și mergeam împreună la ore. Mă identificam foarte mult cu ei și petreceam timp împreună", spune Iulian. În București a venit în 1999, ca să ajute organizația Orașul Speranței, unde erau copii cu probleme, să facă voluntariat pe timp de vară. După un an în care a făcut acoperișuri la Câmpulung, a venit în București cu banii strânși și s-a înscris la Facultatea de Teologie. Când devii cu adevărat fericitDe aici, lucrurile au decurs firesc. În studenție avea o prietenă care făcea voluntariat la Marie Curie și încerca să strângă bani pentru unele medicamente necesare copiilor de acolo. "Sunt unii oameni cu care te întâlnești în viață și care îți deschid ușa unui alt univers. Găsești acolo lucruri la care rezonezi foarte ușor", spune Iulian. Așa că întâlnirile studențești din Cafenescu, o cafenea din Regie care nu mai există acum, au avut un nou scop. În serile de concerte la chitară sau de expoziții fotografice, Iulian și prietenii lui au început să strângă bani, pe care îi direcționau înspre copiii bolnavi de la spital.

La atelierele de creație Street Delivery, acolo unde Iulian și prietenii lui vând limonadă, copiii învață să picteze

"De obicei, foarte mulți dintre noi vrem să ne îndeplinim un vis, vrem să ajungem undeva în lumea asta, vrem să avem succes. Și asta se poate, se întâmplă, dar de multe ori rămâne doar pentru noi acest succes. Atunci când dăruiești visele tale altora și lucrezi în echipă cu alți oameni ca să faci bine în jurul tău, atunci devii cu adevărat fericit", spune Iulian. Noul său proiect, pentru care are mari emoții, se va întâmpla săptămâna viitoare, pe 15 decembrie. Va fi Ziua Poveștilor, se vor citi povești pentru copii în 15 locuri din București, în grădinițe, școli, librării, cele două case din proiectul Home al Asociației Beneva, iar "povestacii", cum le zice el, vor fi vedete sau pur și simplu voluntari. Ideea s-a născut după vizitele de lectură pe care Iulian și prietenii lui le fac la spital, unde le citesc copiilor.

Un copil de la oncopediatrie, care tocmai a fost vizitat de Iulian și prietenii lui

"Ei nu pot să-și imagineze poveștile copilăriei decât printre halate albe, borcane cu medicamente. Pe Scufița Roșie o văd cărând perfuzii, pentru că ei stau foarte mult în spital și asta este realitatea din jurul lor. Vrem să ținem poveștile copilăriei departe de spital și ar fi frumos ca ziua asta să rămână cunoscută ca «Ziua poveștilor», așa cum este 8 Martie ziua femeilor  sau 1 Decembrie ziua României." La Marie Curie s-a stins acum lumina albă, de neon, de pe hol, și, după lungi căutări ale asistentelor, s-a găsit un prelungitor, prin care instalația brăduțului îmbodobit a putut fi aprinsă. Sub luminițele multicolore, copiii s-au liniștit ca prin farmec și toată lumea a cântat "O, ce veste minunată!". "Atunci când dăruiești visele tale altora și lucrezi în echipă cu alți oameni ca să faci bine în jurul tău, atunci devii cu adevărat fericit.''Iulian Văcărean voluntarUn copil bolnav nu poate fi ignorat'Proiectul Pași către Viață al Asociației Beneva se compune dintr-o serie de evenimente cultu­ral-urbane, desfășurate în spații neconvenționale, susținute de studenți de la facultățile de Arte, Arhitectură, Design, Teatru, Sociologie, tineri regizori, muzicieni, poeți, fotografi, oameni lipsiți de secrete și inhibiții, care eliberează lucrurile profunde pe străzile din București.

Proiectul este o platformă de susținere parțială a cheltuielilor de care ar fi nevoie pentru achizitionarea aparatelor de investigații și tratament pentru cancer, din secțiile de oncologie pediatrică ale spitalelor din România. "Acest proiect vrea să arate oamenilor că spiritul caritabil este spiritul orașului, că un oraș înseamnă o comunitate, în care fiecare e atent la ce se întâmplă în jurul său. O statuie, o stradă, o piesă de teatru pot fi ignorate de un om grăbit, dar nevoile unui copil bolnav niciodată" este declarația de intenție a reprezentanților Asociației. "Învățătoarea m-a pus responsabil de venirea copiilor rromi la școală, și dimineața mă trezeam cu o oră mai devreme, treceam pe la casele lor ca să-i trezesc și apoi mai făceam o tură și mergeam împreună la ore.''Iulian Văcărean voluntar