- 02-02-2018, O înfrățire de suflet
- 26-04-2017, CLUBUL DE LIMBI STRAINE Media 10 Afterschool
- 30-07-2013, Webasto pentru Agricultură!
- 24-07-2013, Valentin Creață vă invită la Expoziția "Tendință și culoare"
- 15-07-2013, Tunul antigrindină: tehnologia care "păzește" culturile dacă este pornită cu 20 de minute înaintea furtunii
Numai un popor unit este un popor demn, iar orice unire este măreață și orice dezbinare este un rău și o pierdere, a spus patriarhul Daniel în cuvântul de învățătură rostit, marți, la slujba de Te Deum din Catedrala patriarhală.
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, mitropoliții Nifon al Țării Românești și Sofronie Miclescu al Moldovei, precum și alte persoane care în urmă cu 153 de ani și-au adus contribuția la înfăptuirea Unirii Principatelor Române au fost pomeniți, marți, după Sfânta Liturghie, la slujba de Te Deum oficiată de PF Daniel, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
"Nu știm care unire este mai mare. Orice unire este mare și măreață și orice dezbinare este un rău și o pierdere, deci astăzi, în ziua de pomenire a făptuitorilor unirii din 1859, noi mulțumim lui Dumnezeu pentru binefacerile Unirii. Mulțumim lui, respectăm memoria celor care au contribuit la Unire, cler, oameni politici și popor. Dar, în același timp trebuie să învățăm să lucrăm pentru unire și demintate. Numai un popor unit este un popor demn, un popor care are o forță spirituală. Unirea aceasta trebuia făcută mai întâi în cugetare și simțire, cum spunea mitropolitul Nifon al Țării Românești, și apoi în faptele unității naționale. Să rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să cultivăm nu numai darul libertății, ci și darul unității. Când libertarea este responsabilă, ea ajunge la unitate națională, la unitatea comunității și la armonia creșterii valorilor spirituale și progresului nostru material", a spus PF Daniel.
El a precizat că în Catedrala patriarhală și în clădirea unde a funcționat în 1859 Camera Deputaților, două locuri sfinte, este necesar ca în fiecare an să fie adusă mulțumire lui Dumnezeu și recunoștință făptuitorilor Unirii.
"Și să nu uităm că Unirea principatelor s-a făcut la București, deși entuziasmul a pornit de la Iași. Este o mare pagubă să uităm cele două momente, cel de la Iași, din 5 ianuarie și cel de la București, din 24 ianuarie, sau să le punem în competiție și concurență. Noi nu ne concurăm, ci mărturisim adevărul istoric, și anume că începutul Unirii Principatelor a fost la Iași și desăvârșirea Unirii Principatelor s-a făcut aici, la București. Iar biserica noastră, care a sprijinit foarte mult Unirea Principatelor, a fost răsplătită prin faptul că fosta cameră a Deputaților a fost donată Bisericii, pentru activitățile ei multiple, încât avem obligația să păstrăm darul sfânt al Unirii, al unității și să mărturisim binefacerile lui Dumnezeu în poporul român. Să dea bunul Dumnezeu să simțim bucuria unității și să transmitem flacăra aceasta a binefacerilor lui Dumnezeu celor din jurul nostru, și să nu uităm și pe românii din afara granițelor țării, care, serbând acolo Unirea, cultivă unitate de cuget și simțire a întregului popor român de pretutindeni", a adăugat patriarhul Daniel.
PF Daniel a explicat celor prezenți momentul Unirii din 24 ianuarie 1859, de pe Dealul Mitropoliei.
"Alături de Catedrala Patriarhală din București se află locul fostei clădiri a Mitropoliei Țării Românești, unde s-au desfășurat lucrările Adunării Elective din 1859, care a ales la 24 ianuarie pe domnitorul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, și domnitor al Țării Românești, înfăptuind astfel Unirea celor două Principate Române. În acest loc, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, credinței și culturii, loc al binecuvântărilor care aduc bucurie oamenilor, s-au desfășurat în urmă cu 152 de ani ceasurile Unirii, binecuvântate și susținute de rugăciunea Bisericii, momente pe care noi astăzi le rememorăm, cu respect și recunoștință", a spus PF Daniel.
Patriarhul a povestit, în discursul său, despre desfășurarea Adunării Eelective a Moldovei din 5/17 ianuarie 1859 de la Iași, prezidată de mitropolitul Moldovei Sofronie Miclescu, când a fost ales domnitor Alexandru Ioan Cuza. PF Daniel a amintit și momentele cheie din ziua de 24 ianuarie, imediat după slujba de Te Deum oficiată în Catedrala mitropolitană (actuala Catedrală patriarhală).
Atunci, deputatul Vasile Boerescu a propus Unirea prin alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza al Moldovei domnitor și în Țara Românească, ceea ce s-a și consfințit prin vot.
"În urma votului, după citirea biletelor, Mitropolitul Nifon proclamă numele domnitorului Țării Românești ales în unanimitate, și anume Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Moldovei. La auzul acestei vești, poporul adunat pe Dealul Mitropoliei a fost cuprins de o bucurie de nedescris. Bucuria a fost vestită tuturor de dangătul clopotelor mitropoliei și al celorlalte biserici, «tot Bucureștiul era în picioare, de la Filaret la Dealul Mitropoliei, până la Băneasa»", a adăugat PF Daniel, citând din nota unui cronicar al vremii.
În 8 februarie 1859, mitropolitul Nifon al Țării Românești l-a întâmpinat pe noul domnitor Alexandru Ioan Cuza în Catedrala mitropolitană din București.
PF Daniel a vorbit despre beneficiile realizării Unirii Principatelor Române și pe plan spiritual, respectiv organizarea unitară a structurilor bisericești din toate provinciile românești, sub conducerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, confirmat de Alexandru Ioan Cuza prin Legea din 1864. În același timp, prin demersurile lui Cuza către Patriarhia Ecumenică (1865) pentru obținerea recunoașterii autocefaliei, s-au creat și premisele ridicării Bisericii Ortodoxe Române, autocefale din anul 1885, la rangul de Patriarhie, în anul 1925.
În această perspectivă, domnitorul a promulgat, la 3 decembrie 1864, Decretul organic, în care se arăta că "Biserica Ortodoxă Română este și rămâne independentă de orice autoritate bisericească străină, în tot ceea ce privește organizarea și disciplina" și că "Sinodul general al Bisericii Române păstrează unitatea dogmatică a sfintei credințe ortodoxe cu Marea Biserică de Răsărit, prin coînțelegere cu Biserica Ecumenică a Constantinopolului".
Multe dintre reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza care priveau Biserica au fost foarte progresiste pentru acea vreme, iar unele măsuri luate de el au creat neînțelegeri și nemulțumiri.
Ca urmare a promulgării, în decembrie 1863, a Legii pentru secularizarea averilor mănăstirești, în timpul domniei lui Cuza s-au reglementat și principiile legale prin care statul se obliga să sprijine Biserica. În acest sens, s-a stabilit prin lege plata unei părți a salariului preoților de la bugetul de stat, sprijinirea învățământului teologic seminarial și universitar, acordarea a 8,5 hectare de pământ bisericilor parohiale.
"Unirea Principatelor Române, începută la Iași în data de 5 ianuarie 1859 și desăvârșită la București în data de 24 ianuarie 1859, nu este «Unirea Mică», cum zic unii, ci «Unirea de bază», deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în anul 1862 a statului român, numit România, temelie pentru obținerea independenței naționale românești în urma Războiului pentru independență din anul 1877, temelie pentru ridicarea României la rang de Regat în anul 1881, și mai ales temelie pentru Unirea din 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia, ca Unire a Transilvaniei cu România, precedată de Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918 și Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918. Pentru Biserică, Unirea Principatelor Române a fost temelie pentru recunoașterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie în anul 1925", a precizat PF Daniel.
Â