Tineri sau bătrâni, "străinii" cu suflet de român, cei mai mulți dintre ei cetățeni cu drepturi depline ai țării, văd Ziua Națională a României ca pe ceea ce este: un motiv să te simți mai aproape de pământul tău. Contează mai puțin că te-ai născut aici. Important este că te-a primit.

"Fiule, patria nu se alege", este poanta unui banc mai vechi. Pentru români însă nu e amuzant deloc. Cu ochii spre Occidentul plin de belșug, românii spun blestemele ca rugăciunile, supărați că, în cazinoul în care s-au împărțit etniile și țările, în cazul românului, casa a ieșit câștigătoare. De aceea nu e de mirare că, de Ziua Națională, românii nu văd niciun motiv de bucurie. Adevărul e că fasolea cu ciolan și fanfara militară care sună a Chopin îmbrăcat în negru cu greu te pot introduce în atmosfera de sărbătoare. Dar asta e o altă poveste.

Există însă în România oameni al căror suflet zâmbește în 1 Decembrie, chiar și la minus cinci grade. România este patria pe care acești oameni și-au ales-o.

Tineri sau bătrâni, "străinii" cu suflet de român, cei mai mulți dintre ei cetățeni cu drepturi depline ai țării, văd Ziua Națională a României ca pe ceea ce este: un motiv să te simți mai aproape de pământul tău. Contează mai puțin că te-ai născut aici. Important este că te-a primit. Mă bucur din toată inima când văd un albanez care se simte mândru oltean și care arborează, an de an, drapelul României pe fațada cofetăriei sale. Mă bucur și când văd un coreean cu pălărie de maramureșean sau un congolez care, de 1 Decembrie, pregătește masă mare, de sărbătoare.

Oare trebuie să ni se dea cuvânt de la împărăție ca să facem o cină specială de 1 Decembrie? Românul este însă prea blazat pentru 1 Decembrie. Pentru o zi națională care celebrează o unire, românii sunt al naibii de dezbinați, tocmai în această zi.

Știu că cel mai simplu e să dăm vina pe cei de sus că nu ne fac ei sărbătoarea, dar problema se află în noi: NOI nu putem să o facem. În sufletele românilor, patria este un breloc învechit cu care le e rușine să se arate într-un restaurant luxos. E gol acolo unde trebuie să fie mândria, iar asta rămâne marea tragedie a Țării Românești. Bucuria de a fi român este o "marfă" rară, pe cale de dispariție. Se mai găsește doar în cei care s-au născut români, dar în spatele altor granițe.

Altfel se vede tricolorul în ochii unui român născut în Basarabia sau în Timoc. Dacă l-ați putea vedea așa cum îl văd ei, dacă spiritul românesc adevărat, pe care îl poartă în suflet, ar străluci, sunt convinsă că v-ați îndrăgosti iremediabil de România, patria mea.