- 02-02-2018, O înfrățire de suflet
- 26-04-2017, CLUBUL DE LIMBI STRAINE Media 10 Afterschool
- 30-07-2013, Webasto pentru Agricultură!
- 24-07-2013, Valentin Creață vă invită la Expoziția "Tendință și culoare"
- 15-07-2013, Tunul antigrindină: tehnologia care "păzește" culturile dacă este pornită cu 20 de minute înaintea furtunii
Un botoșănean născut pe 1 decembrie 1918, posesor al unui nume predestinat sărbătorii naționale, spune că e mândru de coincidență și că-și iubește mult țara.
MULÈšI ANI!Constantin Ciolan: pensionar, veteran de război, născut de Marea Unire
Bătrânul Constantin are un nume de familie absolut fabulos. Mai ales dacă îl privești în contextul zilei în care s-a născut. Îl cheamă Ciolan. Și s-a născut pe 1 decembrie 1918. Nu e o glumă. Chiar așa îl cheamă și chiar atunci s-a născut.
An de an, de Ziua Națională, prin casa lui Ciolan, fost lucrător în primăria Botoșani, se face o coadă de vizitatori care îl întreabă dacă e mândru că s-a născut odată cu Unirea. Curiozități de oameni care s-au născut în zile fără absolut nicio semnificație. E drept, acum trei ani, mai era încă un bătrân născut prin părțile Moldovei odată cu Unirea. Petria Irimia, din Holboca, Iași, dădea și el interviuri. Dar, potrivit primăriei din localitate, acesta s-a prăpădit la câtva timp după împlinierea a 90 de ani.
De asta Constantin Ciolan e printre puținii nonagenari care au mai prins să sărbătorească 1 decembrie ca zi de naștere personală, dar și ca zi națională. Dincolo de paralele ironice cu numele său și mâncarea decretată drept tradițională de postul PRO TV, ar trebui precizat că bătrânul Constantin Ciolan e sănătos, voios, dar că nu aude deloc cum trebuie. Strigă în recepetor că le transmite "sănătate tuturor românilor!".
O viață, pe repede-înainte
Pe 1 decembrie 1918, în timp ce la Alba Iulia se dansa "Hora unirii", în Cozmești, Vaslui, o mamă se zbătea în chinurile facerii pentru a-l aduce pe lume pe micul Constantin Ciolan, ce avea să devină marele Constantin Ciolan. Care azi se îmbracă, de ziua lui și cea națională, mereu în fosta lui uniformă de la jandarmi.
E veteran de război Constantin Ciolan. A luptat încă din "39 toamna, când nemții au intrat în Polonia". "Am fost ofițer de jandarmi într-un batalion operativ, am luptat în București când o ajuns rușii aici. La 23 august, rușii au intrat în București, așa că noi am luptat apoi să-i scoatem pe nemți din țară și din București, în special", povestește Ciolan.
Viața lui, întinsă pe 93 de ani, e trasată în câteva linii foarte mari. "O venit colectivizarea, a fost război, dar am trecut prin toate și astăzi mă simt foarte mulțumit. Asta e una dintre plăcerile mele pe care le-am rezolvat. A doua, am avut fericirea să merg și în America vreo șase luni de zile", zice bătrânul. I-a plăcut mult în State. N-avea de ce să nu-i placă.
"Atunci s-a format România mare"
E patriot Constantin Ciolan. Zice: "M-am născut odată cu România și sunt foarte mulțumit în privința asta" și alte asemenea mesaje. Vrea binele tuturor. "Doresc fericire la toți românii și să le dea Dumnezeu niște conducători buni. Că dacă ne uităm, de ce sunt toate țările peste noi? Nu e bine așa, nu așa trebuie să fie", e un ușor regret în vocea bătrânului. E foarte bucuros că s-a născut pe 1 decembrie. E ceva deosebit. Și-n plus, uneori mai vin aleșii locali să-l felicite și asta îl umple de importanță.
Are și glume pe seama zilei lui de naștere. Zice că atunci când s-a născut "nu și-a dat seama" de solemnitatea momentului."Când m-am născut eu s-a format România mare, în granițele ei firești. Că eram numai Muntenia și Moldova, Transilvania era ocupată de austroungari. Și, la unire, Bucovina, Basarabia, toate au venit grămadă! Eu sunt tare mulțumit!", se bucură Constantin Ciolan.
O glumă
Zilele bătrânului nu sunt deloc deosebite de ale multor văduvi. Stă mult prin casă. Dar zice că are noroc. "Mă mișc, mișcările le fac bine. Am alte defecțiuni, dar mă mulțumesc. Merg prin oraș, mă duc, îmi plătesc dările, îmi fac de mâncare, mă descurc eu singur. Am două fete, dar nu le deranjez prea mult. Doar așa cu spălatul", zice bătrânul.
Adaugă că tot nu aude foarte bine ce i se spune la telefon. Așa că preferă să zică o glumă. Pe care o și anunță, cu introducere. "O să vă spun acum o glumă, legată de unire și de nașterea mea: eu când a fost unirea am vrut să mă duc. Da' nu m-a lăsat mama, că eram prea mic!", se alintă Contantin Ciolan, cuprins de veselia sărbătorii sale și a țării în care trăiește.