- 02-02-2018, O înfrățire de suflet
- 26-04-2017, CLUBUL DE LIMBI STRAINE Media 10 Afterschool
- 30-07-2013, Webasto pentru Agricultură!
- 24-07-2013, Valentin Creață vă invită la Expoziția "Tendință și culoare"
- 15-07-2013, Tunul antigrindină: tehnologia care "păzește" culturile dacă este pornită cu 20 de minute înaintea furtunii
Gheorghe Burnei (59 de ani), șeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică a spitalului Marie Curie din București, vorbește despre mentorul său, Alexandru Pesamosca, și despre pasiunea pe care au împărtășit-o: vindecarea copiilor cu probleme osoase. În 1990 cei doi au semnat un document prin care maestrul condiționa venirea discipolului său la București, la Marie Curie, de îndeplinirea unor obiective de ortopedie pediatrică.
"...Ați văzut ce isteață e? Este premiantă, prima pe clasă!", și nici nu termină bine de vorbit despre Mirunica, o fetiță de 8 ani, care în momentul acesta este în salon și se joacă cu o păpușă, că bate unul dintre asistenți la ușă, își strecoară capul înăuntru și-l cheamă șoptit. "Domnule profesor, au sosit, vă așteaptă." Burnei își cere scuze, cu aerul său îndatoritor și senin. Trebuie să plece la o consultație, pacientul - un copil de un an și jumătate - a venit împreună cu părinții lui tocmai din Irlanda, la un consult de specialitate la profesorul Gheorghe Burnei, în România. Copilul nu poate merge, "stă cu genunchiul îndoit, mereu în flexie, și, dacă încearcă să-l îndoaie, are dureri", explică Burnei, la întoarcere, după ce a aranjat internarea băiețelului pentru investigații. Acum se îndreaptă spre ușă cu corpul său falnic, impunător, apasă clanța ca pe-o jucărie - are palmele largi, mâinile mari, chiar și pentru un bărbat - și dispare dincolo de ea. În biroul lui de la spitalul Marie Curie, unde nu apucă să stea prea mult, chemat tot timpul pentru consultații speciale, este acum liniște. Pe rafturi sunt sute de tomuri și tratate de ortopedie, chirurgie ortopedică pediatrică, reviste de specialitate, colecția "Mituri biblice" și, printre ele, chipuri de sfinți în icoane. În tratatele acestea se găsesc denumiri științifice greu de pronunțat, ale diverselor diagnostice și metode de tratament, câteva dintre ele brevetate de însuși Burnei.
Secția de Chirurgie a Spitalului de Copii "Marie Curie" va purta numele regretatului chirurg Alexandru Pesamosca FOTO UPDATE Regretatul chirurg Alexandru Pesamosca a fost înmormântat cu salve de foc!Tratamentul scoliozelor congenitale la copii, inegalitățile de membre rezolvate prin implanturi de fixatoare externe, rezecții (operații de înlăturare a unui organ/țesut) tumorale în bloc și endoprotezarea (plasarea unei proteze în interiorul organismului) în tumorile osoase maligne - asta a fost trecut pe declarația de intenție, semnată într-o vie, la umbră, în stațiunea Olimp, la o căsuță unde profesorul Alexandru Pesamosca venea să se odihnească verile. Maestru și discipolEra începutul anilor '90 și maestrul se întâlnea cu discipolul la un pahar de vin bun, la umbră, și stabileau ce au de rezolvat pe viitor în ortopedia pediatrică. Profesorul Pesamosca avea la activ la acea vreme câteva zeci de mii de intervenții chirurgicale la copii, iar faima sa depășise granițele. Într-un fel, de aceea venea să se odihnească la Olimp, după un an de muncă (la o familie de prieteni), și nu acasă, la Constanța, unde se născuse - pentru că se afla pe loc de prezența lui și la poartă se făcea coadă ca la Sfintele Moaște. Pe atunci, Burnei era medic specialist în chirurgie și ortopedie pediatrică la Spitalul Teritorial Mangalia, era al zecelea lui an acolo. În 1985 fusese nevoit să părăsească spitalul Marie Curie, unde își făcuse o parte din secundariat (rezidențiat) - puțini erau medicii care în vremea aceea rămâneau pe un post de medic în București, mai precis, doar aceia care primeau aprobare de la Cabinetul 2, condus de "savantul de renume mondial" Elena Ceaușescu, al doilea om în stat. A primit repartiție la Mangalia, iar profesorul Pesamosca, deși își aprecia rezidentul pentru că îl citise că e un nebun pasionat de meserie, nu a avut ce să facă. A trebuit să-l lase să plece. Dar ei doi au continuat să se vadă în fiecare vară. "Venea la noi la spital, în Mangalia, intra cu noi în intervenții operatorii", povestise Burnei înainte să iasă pe ușa biroului său, "și apoi erau și serile de vară când stăteam de vorbă în vie, discutam o mulțime de lucruri". Metoda burneiProfesorul nu a renunțat la gândul de a-l aduce pe Burnei înapoi la Curie. "Ce faci tu aici poți face și mai bine la București", îi spunea. Una dintre marile calități ale profesorului Pesamosca, plecat dintre noi recent, la 1 septembrie, a fost și asta: știa clar care este locul fiecăruia, ce poate și, mai ales, ce ar putea să facă. Era o specie rară, pe cale de dispariție acum, era un mentor. Îl văzuse pe Burnei operând, cu mâinile lui mari și dibace, îi văzuse capacitatea de improvizație, într-o metodă care revoluționa pediatria ortopedică națională, de la Mangalia: lavajul intraosos prin perfuzie, cu drenaj aspirativ, la copiii cu osteomielită acută (inflamația oaselor). "La vremea aceea, în 1986, toate cărțile în pediatrie precizau că osteomielita acută nu se vindecă, ci doar se cronicizează", povestea Burnei cu 20 de minute în urmă, "noi îi tratam prin metoda asta, inventată de mine, și într-o lună de zile copiii erau vindecați și îi trimiteam acasă". Burnei făcea la spitalul din Mangalia și alte operații, de care nici nu se auzise în țară: elemente de chirurgia toracelui sau alungire de membre printr-o metodă specială, asemănătoare cu tehnica Ilizarov (fixatorul Ilizarov, inventat de rusul Gavriil Ilizarov, un sistem de fixare extern, pentru alungirea, întinderea și îndreptarea picioarelor scurte). La aceasta din urmă, Burnei a lucrat îndreaproape cu profesorul Pesamosca - au scris o lucrare de cercetare și au brevetat împreună un nou aparat, utilizat în premieră la Mangalia. Orașul de la mare ajunsese în câțiva ani, grație prezenței lui Burnei, al doilea epicentru al chirurgiei pediatrice din România, după spitalul Marie Curie din București, strâns legat de numele Pesamosca. La început, când pusese piciorul acolo, mersese vorba printre localnici că "a venit un doctor tânăr care operează copii!", pentru că înainte copiii erau trimiși la București sau în altă parte - niciunul dintre medicii din spital nu avea pregătire în chirurgia pediatrică și multe intervenții operatorii abuzive pentru micuți îi fusese dat lui Burnei să vadă acolo. Așadar, în vara aceea, în răcoarea plăcută a înserării, doi medici fac planuri ca să-i însănătoșească pe cei mici, în special pe cei cărora nimeni nu le mai acordă vreo șansă. "Am făcut un document, pe care l-am semnat amândoi, și era scris acolo că venirea mea la București, la Marie Curie, era condiționată de îndeplinirea acestor trei obiective: tratamentul scoliozelor congenitale, inegalitățile de membre cu implanturile de fixatoare externe, rezecțiile tumorale în bloc și endoprotezarea în tumorile osoase maligne. Pe toate le-am îndeplinit", povestise Burnei înainte să iasă din birou, cu corpul aplecat peste masă și o privire scânteietoare, caldă, cu irizații albastre de la halatul pe care-l poartă, o privire care parcă spune "da, e chiar așa, mi-am făcut treaba și nu l-am dezamăgit". "La vremea aceea, în 1986, toate cărțile în pediatrie precizau că osteomielita acută nu se vindecă, ci doar se cronicizează. Noi îi tratam prin metoda asta, inventată de mine, și într-o lună copiii erau vindecați și îi trimiteam acasă.''Gheorghe Burnei chirurg pediatruPerformanțăRomânia se găsește pe locul 1 în lume în tratarea osteogenezei imperfecte la copii (boala oaselor de sticlă, cum se mai numește), grație lui Gheorghe Burnei.4 intervenții chirurgicale în premieră mondială are la activ profesorul Gheorghe BurneiPovestea Mirunei"... Da, mă pieptăn, că acum mă cam plictisesc". Mirunica, așa cum o alintă bunica ei, se piaptănă, fără prea multă tragere de inimă. Parcă e la ea acasă, în dormitor, un copil care s-a jucat cu toate jucăriile pe care le are și acum nu știe ce-ar mai putea face. Nu e însă îmbufnată sau morocănoasă, de fapt, dacă te uiți la chipul ei luminos, cu ochii mari, albaștri, așezați pe un ten alb și curat de copil, nici nu poți crede că a trecut vreodată printr-o stare de apatie. Miruna a stat la Marie Curie toată vacanța de vară - tocmai a trecut în clasa a doua - dar e argint viu, vorbește orice, chicotește ducând degetele subțiri la gură, se oprește din povestit și-i spune bunicii ei: "Buni, să nu uiți de ortezele pe care le avem acasă!" Prima dată a venit aici la 3 ani, cu malformații grave la picioare, coloană și torace.
La vizită, împreună cu una dintre paciente, Ștefania, de 4 ani, operată de Burnei la coloana vertebrală Foto: Petrică Tănase
"Am luptat pentru ea"Încă de atunci, Burnei a stabilit un plan riguros în ceea ce o privește, de intervenții etapizate. "Când a venit aici avea malformații îngrozitoare. Nu putea să meargă. Suferea de scolioză congenitală (n.r. - deformare gravă a coloanei), nu avea suficientă capacitate toracică, prezenta la genunchiul stâng o deviație axială de peste 30 de grade. Am luat-o sistematic. I-am redresat toracele și coloana vertebrală prin intervenții chirurgicale, i-am reconstruit articulația genunchiului și a șoldului. Și mai avem de lucru", a explicat Burnei la el în birou. Practic, el a remodelat-o pe Miruna, cu care s-a întâmplat o minune: acum un an și jumătate copilul a început să meargă, în condițiile în care, înainte de a ajunge la Marie Curie, la Burnei, nimeni nu-i dăduse nicio șansă. "Am luptat pentru ea, toți anii ăștia", spunea Burnei, "acum vrem să-i facem alungirea piciorului, ca să egalizăm membrele, că unul e mai scurt, și mai târziu să-i facem o rezecție de coloană vertebrală, s-o îndreptăm și s-o stabilizăm, ca să fie normală".Miruna nu se mai teme de operații. S-a obișnuit cu anesteziile, cu asistentele, cu doctorii, cu holurile și paturile de spital. Și-a făcut prieteni - "cel mai mult îmi place că pot să mă joc, pentru că eu nu am frățiori, și aici vin copii și animale de pluș!", a spus trecând la pieptănatul păpușii, jucărie lăsată de mama unui copil externat acum două zile. "Și nu mi-e frică de operații", continuă, "am făcut mai multe până acum. Nu-mi plăcea să mă ducă la sală, dar m-am obișnuit, pentru că am stat odată o noapte întreagă acolo". Bunica fetiței ține pe brațe "Povești nemuritoare", pregătită ca, la cel mai mic semn al Mirunei, să-i citească. "Ea este șansa acestui copil", spusese Burnei, referindu-se la situația complicată de familie a micuței: ambii părinți sunt diagnosticați cu probleme psihice, și bunica a devenit tutorele Mirunei, pentru a semna în cunoștință de cauză pentru toate intervențiile chirurgicale complicate prin care a trecut și va mai trece nepoțica ei. Mirunica își prinde acum o buclă de perișor blond într-o clamă roz și se întoarce brusc, ca și cum și-a amintit ceva: "Domnul doctor mi-a văzut clama asta și mi-a spus: «Cred că ție îți cresc fluturași în păr»".
Medicul este autor a peste 12.000 de intervenții chirugicale
Despre recunoștințăPoate că dăruirea doctorului Burnei, dragostea lui pentru meserie și copiii pe care-i tratează, se vede cel mai bine în ochii părinților, ajunși dintr-un nenoroc al soartei pe un pat de spital cu copilul lor. Sunt atâtea lucruri în ochii lor care nu se pot rosti, un amalgam de sentimente amestecate, exarcerbate, paroxistice, este multă durere, dar este și încrederea că se găsesc pe cele mai bune mâini, recunoștință nemăsurată - ar vrea să inventeze cuvinte cu care să vorbească despre Burnei și doar despre el. Vor să spună că datorită lui s-a petrecut cea mai mare minune de pe pământ: copilul lor a fost salvat. De la cancer, de la infirmitate. Poveștile lor o să continue să facă holurile din preajma cabinetului de consultații al doctorului neîncăpătoare. Burnei nu are nevoie de televiziune sau de ziare ca să fie cunoscut și nici măcar de acest articol. Este autorul a patru intervenții chirurgicale în premieră mondială, 20 în premieră națională, și a peste 12.000 de operații. Biroul îi este înțesat de diplome. Diplome, cărți și icoane. Un breloc cu Iisus răstignit, icoane din lemn pe un perete întreg, o icoană ciudată, din aluminiu, în formă de carte, un calendar religios, cu sărbătorile însemnate, cu cruce roșie și cruce neagră. Ușa se deschide și Burnei intră în birou.
E la fel de "fresh" ca și ieri dimineață, când își începea garda. Îi lipsește profesorul Pesamosca, până acum ar fi fost de câteva ori bune la el în rezervă, să discute despre artă, literatură, cazuri, să asculte muzică... Se așază pe scaun și, cu zâmbetul lui bonom, așteaptă întrebări. "Cine are pasiune face orice, cine nu, nu face nimic", începe maestrul să povestească. CV            - Premiere internaționale- Numele : Gheorghe Burnei- Data și locul nașterii: 21 septembrie 1952 Brănești, Dâmbovița- Starea civilă: căsătorit , are doi copii- Studiile și cariera: - În 1978 a absolvit Facultatea de Pediatrie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Carol Davila" din București.- Între 1985 și 1991 este medic specialist în chirurgie și ortopedie pediatrică, la Spitalul Teritorial Mangalia.- Între 1991 și 1992 devine medic specialist al Clinicii de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Marie Curie, București. - Din 1992 este medic primar chirurg și ortoped pediatru al aceleiași clinici.- A refuzat, printre altele, o ofertă de 65.000 de lire (circa 75.000 de euro) pe lună, de la o clinică din Anglia.- A fost citat în almanahul personalităților marcante mondiale "Who's who", pentru realizări remarcabile.- Autor a două invenții, tija de distracție centromedulară și instrumentarul pentru abordul somatic sub control laparoscopic al cifoscoliozelor la copil.- A realizat fixatorul extern circular, cu ajutorul căruia au fost făcute la Marie Curie 52 de operații de alungire a membrelor la copil. - Locuiește în: București