Stirile din
Cauta in Buletin de Ilfov
Curs Valutar BNR (din data de 16-09-2021)
EUR 4.9482 RON
USD 4.2041 RON
GBP 5.8091 RON
CHF 4.5494 RON
XDR 5.9824 RON
XAU 240.369 RON
Abonati-va la Newsletter
Pentru a va abona la newsletter introduceti adresa dvs. de e-mail si localitatea despre care doriti sa primiti noutatile.
Abonare Dezbonare
Odeon, un teatru de 100 de an
Stire publicata in

Motto:
 "Felul în care un popor își gestionează spațiul pu­blic, oglindește tre­buin­țe­le lui spirituale" (Georgeta Filitti)

"Un popor care nu-și respectă teatrul e cu un picior în groapă"Â  (Frederico Garcia Lorca)

"Decăderea artiștilor, decăderea nației umane" (Platon)

E luna decembrie, cea mai grăbită lună din an și parcă cea mai scurtă, cea mai ocupată, pentru că e plină de sărbători religioase și laice: 1 Decembrie, Ziua Națională a românilor; Moș Niculae "“ adică Sfântul Niculae cu vărguța lui "“ ziua domnului Beligan, Nașterea lui Iisus "“ Crăciunul, Sf. Ștefan și, mai ales în această lună, cerurile se deschid și dorințele se împlinesc.
În luna decembrie, nu știu ce se întâmplă cu noi, că alunecăm în reverii, devenim din nou copii, ne primenim sufletele și așteptăm Anul Nou, curați și buni. Ne pregătim toți pentru o schimbare.

Anul acesta este și săr­bă­toarea Teatrului Odeon, căci clădirea Teatrului împlinește 100 de ani. În această clădire au fost, pe rând, Teatrul Na­țio­nal, Teatrul Dinei Cocea, Teatrul Nostru, Teatrul Majestic.
100 de ani, ce vârstă frumoasă pentru o clădire!
Hai să călătorim în trecut și să aflăm că, acum un secol, în seara de Crăciun, s-a inaugurat clădirea (pentru un teatru dorit de cel mai mic fiu al lui Nicoae Lahovary). Din Ansambul Comedia-Majestic, gândit de arhitectul Grigore Cerchez, îi iau un interviu celei care a gândit această sărbătoare din 2011, directorul Teatrului Odeon, actrița Dorina Lazăr.

 

"¢ Cum ți-a venit ideea?

Nu știu!

 

"¢ Cum nu știi?

Nu știu, pur și simplu mi-a căzut în mână un almanah vechi și am citit că, în 1911, de Crăciun, a fost inaugurarea acestei clădiri care adăpostește un teatru. Și am zis: Asta vom face! Vom sărbători! Și, nu știu cum, încetul cu încetul, toate s-au adunat și au conlucrat. Am cerut date despre istoricul clădirii, am vorbi cu Georgeta Filitti, ea mi-a recomandat-o pe doamna Maria Magdalena Ioniță, cea care a scris o mi­nune de carte, "Casa Capșa".

 

"¢ Deci va exista și o carte?

Acesta, poate, e cel mai bun lucru! Această carte, o pagină de istorie bucureșteană, o carte foarte documentată, o carte frumos structurată, care va vorbi despre acest loc, care a fost cândva loc domnesc, despre etapele devenirii sale, despre actorii care au jucat pe această scenă, spectacolele și evenimentele sale.

 

"¢ Ești mândră de ce-ai făcut?

Ba, bine că nu! "V-am dat teatrul/ Vi-l păstrați/ Ca pe un lăcaș de muze!" Am în cap vorbele lui Ienăchiță Văcărescu. Așa că am fost un bun gospodar, am reparat... Ce spun eu am reparat? Am refăcut complet sala de sus, scaune, tavan, tapițerie, am reconstruit sala de jos care 50 de ani a stat urgisită. Mă bucur mult că eu sunt aceea care nu s-a lăsat și care cu tenacitate am adus-o la lumină. Nu singură. Au stat lângă mine cu devotament și cu iubire de teatru doamna Geta Andrei, contabil-șef al Teatului, și Toma Drăghici, admi­nistrator. Sala de jos e mândria mea. Inițial, sala de jos a fost o cochetă sală de varietăți, unită cu un luxos bar american și, printr-o legătură subterană, se ajungea la un restaurant care rupea inima târgului.

 

"¢ Nu v-a tentat să refaceți barul și restaurantul?

Suntem așa de puțini cei care nu suntem zăpăciți de baruri și restaurante, încât mă simt obligată să am altfel grijă de această clădire care, timp de 100 de ani, a scăpat de rele.

"¢ Și teatrele sunt restaurante cu hrană spirituală, nu? Și ce proiecte mai ai? Ce ai dori să mai faci pentru acest Teatru?

Cortina. Uite cum era! O minune! Nu mă las până n-o refac. Și-n anul care vine, vom începe lucrările de consolidare a turnului scenei și în felul acesta toată clădirea va fi asigurată și sigură. Și Dumnezeu și îngerul clădirii mă vor ajuta!

 

"¢ Cineva spunea că și casele au un înger păzitor...

Odeonul are, cu siguranță o sumedenie!

 

"¢ Cum o să fie publicul din seara de sărbătoare?

Sper să fie mulți dintre cei care au jucat pe această scenă.
Spectacolul

 

"¢ Va fi și un spectacol?

Păi, cum altfel? Am avut și noroc, căci atunci când am anunțat că în decembrie ne sărbătorim, toată lumea a început să se preocupe. Așa că, într-o dimineață, am primit o poezie de la spectacolul de inaugurare. O bijuterie scrisă de Tudor Arghezi. Altcineva, nu mai știu cine, mi-a adus programul spectacolului, de pe 25 decembrie 1911, și tot așa... Alexandru Dabija se va ocupa de spectacolul din 2011 în care intră toată trupa Teatrului Odeon "“ partea bărbătească "“ și două doamne "“ Juna Rodică și o Doamnă Cernită.

 

"¢ Și cum va fi?

Va fi frumos. Am invitat o orchestră simfonică tânără, căci cu 100 de ani în urmă spectacolul începea cu Uvertura "Tannhauser" de Richard Wagner "“ facem un rapel. E vorba și despre piesa "Rapsozii" de Victor Eftimiu, scrisă special pentru inaugurare, în care îi găsim ca personaje pe Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Doamna Cernită, Juna Rodică. Piesa era jucată de mari actori "“ Aristide Demetriade, N. Soreanu, Maria Giurgea, M. Ciurescu și așa va fi și acum.

 

"¢ Adică cei mai frumoși, cei mai buni, cei mai aleși?

Repetițiile au început pe 5 decembrie, pentru un unic spectacol, căci se va juca doar atunci, pe 12 decembrie, la ora 19:00, când vom fi îmbrăcați frumos și cu suflet curat, ne vom sărbători.

 

Sărbătoarea
În spectacolul de inaugurare a acestui Teatru unul dintre actorii care au urcat pe scenă a fost Aristide Demetriade. Mă bucur că am prilejul să scriu despre el. A fost cea mai aristocratică figură a teatrului românesc, scrie impresionat Victor Bilciurescu în "București și bucureșteni". N-a avut obârșie boierească, dar și-a câștigat un grad de distincție evidentă prin el însuși, fără să copie pe nimeni. "Dar nici n-avea nevoie, n-avea trebuință să imite un model".

A fost Hamlet, a fost Vlaicu Vodă. Recita Eminescu tulburător. Avea o voce fantastică și singur descoperise efectele prin modularea vocii fără să se miște. Când recita era "O stană de piatră care-ți pironea privirea, mintea și urechea la versul ce-l rostea cu o căldură, cu un farmec și cu o putere de convingere încât l-ai fi ascultat o viață întreagă." Era un actor distins și nobil, juca fără vulgarități, nu făcea eforturi să obțină efecte ieftine. Mai avea și o pasiune pentru învățătură, era un om foarte cultivat. A fost un actor strălucitor. Numele lui e pe programul spectacolului inaugural din decembrie 1911.

Publicat la 17-12-2011 22:15, Sursa www.jurnalul.ro