În fața unei cafenele, o femeie de statură medie, trecută de 70 de ani, îl privește drept în ochi, cu un aer de îndoială. Lucian nu-i ocolește privirea, o salută respectuos și atinge portiera mașinii. "Mamă, tu nu ești Bute?", i se adresează doamna. Campionul mondial dă din cap în semn de aprobare și ascultă: "Dar la televizor te arată altfel, mamă! Atât de solid! Uite că tu nu ești așa! Să știi că și noi, femeile bătrâne, ne uităm la tine și îți dorim să-i bați pe toți!". Îndemnul femeii concentrează parcă dorința întregii țări în preajma zilei de 1 Decembrie. Lucian preia din zbor mesajul și pune într-un zâmbet și o îmbrățișare toată puterea sa și dragostea pentru România.

Reporter: Lucian, cum arată o zi obișnuită petrecută acasă?
Lucian Bute: Mmm, păi să vă ofer o imagine recentă care mi se lipește de suflet ori de câte ori ajung acasă. Ieri-dimineață (n.r. - marți dimineața) m-am trezit acasă, la Pechea, într-un tablou aproape hibernal. Copacii erau poleiți cu o brumă albă, groasă ce anunța parcă venirea iernii, am lăsat geamul crăpat și am mai lenevit puțin în patul de lângă sobă. Cam așa arată o dimineață perfectă, acasă, în România.

Reporter: De ce iubești România?

Lucian Bute: Aici este sângele meu, mă trag de aici, aici e familia mea, prietenii și românii mei. Mă simt apreciat în țară, aici mă încarc cu energie pozitivă în cele trei săptămâni pe care le petrec acasă. Sunt foarte obosit și, dacă aș accepta toate invitațiile, n-aș mai reuși poate să mă canalizez pe atenția acordată familiei, dar și așa știu că acesta e un preț pe care-l plătesc pentru popularitate și încerc să mulțumesc pe toată lumea. Dar să știți că și canadienii mă iubesc, mă apreciază, iar presa mă respectă.

Citește mai multe despre dragostea lui Bute pentru România pe www.prosport.ro